Povesti cu Talc

Povesti cu talc (arhiva)

Adevarata comoară

Un tanar era foarte suparat ca nu are mai multi bani, ca nu-si poate cumpara tot ce-si dorea. Se plimba trist pe strada, nestiind cum sa iasa din aceasta situatie. Dar, cum mergea el asa, s-a lovit deodata de cineva. Mare i-a fost mirarea sa vada ca, din neatentie, a dat peste un om sarman, fara vedere. Incerca bietul om sa se ajute cu un baston si sa gaseasca drumul spre casa. Tanarul nostru l-a ajutat, conducandu-l de brat.

Vazand cat sunt altii de necajiti, tanarul nu s-a mai gandit, de atunci, decat la un lucru: cat de bogat este el. Nu avea bani pentru tot ce si-ar fi dorit, dar avea comoara cea mai mare din lume, pe care banii nu o pot cumpara: sanatatea cu tot ce izvoraste din ea – putere de munca, bucurie si voie buna.

Acum isi dadea seama ca sunt oameni care au ramas ologi in urma unor accidente. Dar picioarele sale il puteau duce oriunde. Altii au ramas orbi. El putea sa vada, insa, clipa de clipa, toate frumusetile din jurul sau. Exista si unii oameni care, din pacate, sunt orbi si ologi sufleteste, pentru ca sufletul lor s-a golit de bucurie, de speranta si dragoste. Acestia sunt cu adevarat nefericiti.

Cu cat vei fi mai binevoitor, cu atat sufletul tau va avea mai multa liniste. Cel rau si zgarcit nu da niciodata nimic, nici macar un pahar cu apa sau un sfat, chiar daca aceste lucruri nu l-ar costa nimic. Un astfel de om mai este cu ceva de folos celorlalti ?

Daca ne vom uita in jurul nostru vom vedea ca nimic nu traieste doar pentru sine. Pana si un copac obisnuit. Chiar daca nu ne ofera fructe, ne da cel putin posibilitatea sa ne odihnim un minut la umbra lui.

“Cel bun vede bunatatea peste tot; cel rau, nicaieri.

Darul Mamei Natură

  Într-o zi, în timp ce Mama Natura îşi vedea de treburi în grădina, a auzit voci nervoase. Erau doi dintre copii ei: Soarele şi Ploaia, care se certau care este cel mai important pe lume.

“Eu sânt cel mai important” striga Soarele. “Fără mine, nimic nu ar creşte!”
“Nu este adevarat, eu sânt cel mai important!” striga Ploaia. “Fără mine, nimic nu ar creşte!”
Glasurile li se auzeau din ce în ce mai tare şi din ce în ce mai răstite, fiecare fiind sigur că el este cel mai important.
La un moment dat, Mama Natura s-a săturat să-i vadă certindu-se şi s-a gândit să le dea o lecţie. A trimis Soarele pe o parte a lumii şi Ploaia pe cealaltă.
Curând a fost pace şi linişte din nou, iar Mama Natura s-a întors la treaba ei. La început Soarele şi Ploaia s-au supărat că au fost despărţiţi, dar au decis că aceasta este şansa prin care fiecare poate demonstra că este cel mai important.
Zi dupa zi, Soarele strălucea pe o faţă a globului, în timp ce pe cealaltă Ploaia continua să cadă. După o vreme, pe partea Soarelui totul era uscat, iar pe cea a Ploii totul era inundat.
Când şi-au dat seama de greşeala făcută, Soarelui şi Ploii li s-a făcut ruşine. S-au dus înapoi la Mama Natura şi şi-au cerut scuze.”Ştim acum că nici unul nu este mai important decât celalalt”, au spus. “Avem nevoie unul de celalalt, iar lumea are nevoie de noi amândoi pentru creşterea plantelor şi animalelor.”
Mama Natura era fericită că Soarele şi Ploaia şi-au învăţat lecţia. Pentru a sărbători s-a gândit să ofere lumii un dar special : De-a lungul cerului a pictat un arc de cerc din culori minunate: roşu, portocaliu, galben, verde, albastru, indigo şi violet. “Lumea are nevoie de voi amândoi, copiii mei, Soarele şi Ploaia”, a spus ea. “De câte ori veţi vizita lumea, în acelaşi timp, acest arc de cerc va apare pe cer. Când lumea va vedea curcubeul, va ştii că voi sânteţi fericiţi să lucraţi împreună.”

Iepuraşul cel haios căruia îi plăcea mierea

Trăia odată în pădure Iepuraşul cel Haios, care îşi petrecea toată ziua în căutarea mierii. Bineînţeles că îi placeau morcovii şi spanacul, dar mierea era favorita lui!

Câteodată avea noroc să găsească uşor miere în scorbura vreunui copac bătrân. Dar, de cele mai multe ori, trebuia să găsească diverse metode să pătrundă în vizuina Doamnei Urs, unde putea să mănânce pe săturate miere din borcanul acesteia.

La un moment dat însa Doamna Urs a observat că borcanul ei cu miere se tot goleşte. “Cineva îmi mănâncă mierea, şi am să-l prind,” şi-a spus ea.

Doamna Urs a întins o capcana. A pus borcanul de miere pe raftul cel mai de sus al dulapului, dar pe marginea lui, astfel încât acesta să cadă când va fi atins.

Ziua următoare, când Doamna Urs a plecat la vânatoare, Iepurasul cel Haios a pătruns în vizuina ei. A văzut borcanul de miere sus pe raft şi s-a urcat să-l ia. Dar când l-a atins, borcanul a căzut, Iepurasul cel Haios a căzut şi mierea s-a întins toată peste Iepuraşul cei Haios!

Vai de mine! Iepuraşul cel Haios a încercat şi a încercat să se mişte, dar mierea era aşa de groasă încât el se lipea de orice atingea.

Când Doamna Urs s-a întors acasă, Iepuraşul cei Haios era lipit de podea. “E, şi acum să vedem ce am prins,” şi-a zis râzând Doamna Urs. “Se pare că voi avea ciorbă de iepure în seara asta la masă.”

Doamna Urs a umplut cu apă o oală mare neagră şi a pus-o pe cămin. A aprins apoi focul în cămin, sub oală, şi a iesit afară să adune câteva ridichii şi cartofi pentru ciorbă.

Iepuraşul cel Haios a încercat şi a încercat să fugă, dar se lipea tot mai rău. “Oh, daca aş putea să scap de aici, niciodata nu aş mai încerca să fur miere!” şi-a spus el plângând.

Pe măsură ce focul aprins sub oală devenea din ce în ce mai puternic, mierea din jurul Iepuraşului cel Haios devenea tot mai subţire. A început să se scurgă pe lângă urechi, de peste tot, în jos spre lăbuţe.

Curând Iepuraşul cel Haios a fost în stare să-şi mişte un picior, apoi pe celălalt. Cu o mişcare din coadă Iepuraşul cel Haios a sărit afară din vizuina Doamnei Urs şi a pornit-o repede spre pădure.

Din acea zi, Iepurasul cel Haios nu a mai mâncat niciodată miere. S-a mulţumit cu morcovi, spanac şi salată ca şi restul iepuraşilor.

*autor necunoscut

Povestea toamnei

Scris de Iustina in noiembrie 4, 2013 in Povestiri cu talc

Într-un ţinut îndepărtat trăia Bătrânul Anotimpurilor, cu cele patru fiice ale sale – Primăvara, Vara, Toamna şi Iarna. Fiecare era de o frumuseţe aparte, iar bătrânul le iubea pe fiecare la fel de mult, erau lumina ochilor săi. La vremea potrivită, marele Ceas al Timpului, care guverna acea împărăţie, a arătat că era momentul ca cea de-a treia fiică să-şi înceapă călătoria spre ţinuturile locuite de oameni. Urma să le aducă acestora multe şi bogate daruri, pe care le pregătise din timp – culori din cele mai blânde şi luminoase luate de la Pictorul magic, flori delicate şi înmiresmate de la Florarul împărăţiei, ploi mănoase şi bogate din Cămara cerului, roade gustoase de la Grădinarul Şef şi multe, multe altele.
Dar Toamna nu prea era mulţumită, şi-ar fi dorit şi altceva – ceva care să o facă şi mai frumoasă şi iubită de oameni.
– Dar eşti minunată, îi spuse tatăl, ce ţi-ai putea dori mai mult?
– Aş vrea, se gândi îndelung fata……ca Soarele să strălucească doar pentru mine.
– Dar acest lucru nu e posibil, Soarele e prietenul vostru, deci şi al surorilor tale. Lumina sa nepreţuită vă însoţeşte pe fiecare în călătoria voastră.
– Dar eu vreau ca Soarele să fie doar al meu, de fapt…….să fiu chiar eu Soarele.
– Ce gând mai e şi acesta? întrebă mirat Bătrânul Anotimpurilor. Ţi-am explicat, frumuseţea ta e dată de veşmintele deosebite pe care le porţi şi toate darurile cu care eşti împodobită.
– Dacă nu vrei să-mi faci pe plac şi să porunceşti Soarelui ce ţi-am spus, atunci anul acesta nu mai plec în călătorie. Şi nu-mi pasă ce vor crede oamenii.
Văzând că fiica sa rămase îndărătnică în hotărârea sa şi nu mai putu să facă nimic pentru a o îndupleca, bătrânul se retrase pentru a cugeta. Fiica sa devenise mândră şi foarte aprigă în dorinţele ei. După un timp, o chemă la sine şi îi spuse:
– Dacă vei pleca la vremea potrivită, când te întorci te voi îmbrăca în cea mai frumoasă haină din câte au existat vreodată. E o haină cum nu există alta pe lume. Dar ai de făcut un singur lucru – să aduni în coşul tău toate razele de soare. Şi când le vei strânge pe toate vei străluci mai frumos ca niciodată, căci vei fi îmbrăcată în haina Soarelui.

Şi de atunci Toamna încearcă în fiecare an să adune cât mai multe raze de soare, pentru a primi de la tatăl său haina cea minunată. Dar, Soarele deseori se retrage în spatele norilor, se ascunde printre copaci, între ramurile şi frunzele lor, printre flori, aleargă mai iute ca vântul, nu se lasă prins defel.
Căci razele sale sunt doar pentru aceia care nu sunt mândri, iar frumuseţea pentru cei care nu au îndrăzneala de a se crede Soare.

Ce vrea de fapt femeia?

Scris de Iustina in noiembrie 17, 2013 in Povestiri cu talc

Un împărat a prins un tânăr supus care vâna pe domeniul lui. L-a aruncat în temniță și i-a spus că-l va elibera dacă va răspunde la întrebarea: Ce vrea de fapt femeia?
Tânărul și-a chemat și a întrebat mama, soră, verișoara, vecina, dar nici una n-a putut să dea un răspuns corect. În fine a chemat și o vrăjitoare bătrână și urâtă. Aceasta i-a promis că-i spune răspunsul corect cu condiția ca după ce va fi eliberat să o ia de soție. Neavând altă soluție tânărul a acceptat.
Răspunsul dezvăluit de vrăjitoare a fost:
-€“ Femeia, de fapt, dorește să fie stăpâna propriei sale vieți!
Împăratul l-a eliberat imediat. A urmat nunta și noaptea nunții. Însă nu mică i-a fost mirarea când în pat a găsit o fată tânără și deosebit de frumoasă care i-a spus:
– Pentru că te-ai ținut de cuvânt jumătate de zi voi fi bătrână și urâtă iar cealaltă jumătate voi fi ca acum. Urmează ca tu să alegi în care jumătate de zi să fiu tânără și în care să fiu bătrână.
Tânărul căzu pe gânduri: să radă toți de el văzându-l cu o bătrână și urâtă iar noaptea să petreacă cele mai plăcute clipe alături de o tânără fermecătoare sau să se plimbe pe ziua cu cea mai frumoasă fată printre oameni iar noaptea…
În cele din urmă tânărul i-a spus să aleagă ea cum crede că e mai bine. Imediat a venit și răspunsul:
-€“ Voi fi tot timpul tânără și frumoasă pentru că am găsit bărbatul care mi-a dat libertatea de a fi stăpână pe propria viață.

Cum ne vedem în oglinda anilor? (Pălăria violet)

“Fetiţa de 3 ani: Se priveşte şi vede o prinţesă..
Fetiţa de 8 ani: Se priveşte şi o vede pe Cenuşăreasa.
Adolescenta de 15 ani: Se priveşte şi o  vede pe sora cea urâtă a Cenuşăresei: ” Mamă, nu pot merge la şcoală arătând în halul ăsta!!“
Tânăra de 20 de ani: Se priveşte şi se vede ”prea grasă/prea slabă, prea înaltă/prea scundă, prea cu părul lins /prea creaţă”- dar decide să iasă oricum.
Femeia de 30 de ani: Se priveşte şi se vede”prea grasă /prea slabă, prea înaltă /prea scundă, prea cu părul lins /prea creaţă”- dar decide că nu are timp să se aranjeze, aşa că iese oricum.
La 40 de ani: Se priveşte şi se vede  “curată” şi iese oricum.

Mânzul

Ca orice mamă, iapa avea grijă de mânzul ei, care era ascultător. Cu timpul acesta a crescut, iar iapa si-a spus c-ar fi mai bine să-l lase sa se obişnuiască sa facă unele lucruri si singur. Şi astfel a hotărât să-l trimită să macine o trăistuţă cu grâu.

Mânzul era foarte fericit că putea să facă ceva singur si porni bucuros spre moară. Dar, ca să ajungă la moară, trebuia sa treacă un râu. Ajuns insă la râu, nu avu curajul să-l treacă.

Vazând pe marginea râului un bou, îl întrebă dacă apa este adancă. Boul i-a răspuns că nu. Când era gata, gata să intre în apă, în faţa mânzului apăru o veveriţă care i-a spus, plângând, că râul e atât de adânc, încât doar cu cateva zile in urmă se înecase o veverită. Auzind-o, mânzul nu mai stiu ce să facă.

Neavând încotro, s-a întors la mama lui. Iapa, aflând despre ce este vorba, i-a zis:
– Atunci cand vrei să ceri părerea cuiva, trebuie, desigur, să te gândeşti ce, dar mai ales cine te sfatuieşte. Este mai bine ca întâi să încerci şi apoi să hotărăşti ce sa faci.

Cuvintele mamei l-au îndemnat să plece din nou la moară şi ajungând la râu, i-a ieşit din nou în cale veveriţa, care, cu lacrimi in ochi, i-a spus iaraşi povestea tristă a veveriţei care s-a inecat.

– Iţi mulţumesc că mai prevenit, dar eu nu sunt mic, ca prietena ta şi pot trece apa râului.

Şi, într-adevar, a traversat râul cu uşurinţă, a ajuns la moară şi a măcinat grâul. Astfel a reuşit mânzul, pentru prima oară, să fie de ajutor mamei sale.

Gospodina, slujnicele şi cocoşul

O gospodină de cum auzea cântatul cucoşului, îşi sculă slujnicele  din somn şi le punea să toarcă lână. Într-o noapte slujnicele  se sfătuiră să omoare cucoşul, pentru că le deştepta stăpâna lor  prea cu noaptea în cap să le pună la lucru.
După ce omorâră ele  cucoşul, pâţiră şi mai rău, căci stăpâna lor acuma le scula la lucru
mai dinainte de cântatul cucoşului, zicând cătra slujnice că vor fi  cântat cucoşii cine ştie când şi aşa de multe ori le sculă mult  mai devreme,  rareori pe la miezul nopţii.

Învăţătură: Toate lucrurile ce se fac cu vicleşug şi împotriva  dreptăţii mai totdeauna sunt pricina răutaţilor: cine va gândi altuia rău, neapărat îi va veni şi lui osânda şi răsplata de la Dumnezeu.

 Povesti cu talc (arhiva)

Fericirea depinde de noi

Un barbat in varsta de 92 de ani, barbierit proaspat, pieptanat la fel, s-a imbracat si la ora 8 dimineata s-a pornit inspre azil. Sotia lui in varsta de 70 de ani, nu de mult s-a stins din viata si din acest motiv barbatul simte ca e nevoit sa-si paraseasca casa.

Sta in foaierul azilului asteptand si zambeste inspre noi atunci cand ii spunem ca i-am pregatit camera. In timp ce mergem spre lift, ii povestesc pe scurt cum anume e camera lui, ce culoare are perdeaua si cuvertura de pe pat, ce are in camera.
-”Foarte mult imi place”- spune el si e incantat ca un copil de 8 ani, care acum urmeaza sa primeasca prima lui camera separata de la parinti.

-“Stimate Domn, inca nici nu ati vazut camera. Asteptati un pic inainte sa va pronuntati„-am raspuns eu.
-“Nu are nimic daca nu am vazut inca„ spune el. “Fericirea nu este dependenta de ceva anume. Eu aleg fericirea in mod independent. Faptul ca, imi place sau nu camera, nu depinde de mobilier sau decoratii, ci depinde de cum vreau sa o vad eu. Eu am decis deja in mintea mea. Camera imi place. Deciziile le iau in fiecare dimineata imediat ce ma trezesc.

Pot sa iau decizia ca imi petrec ziua in pat si incerc sa enumar cate extremitati sau componente ale corpului meu nu functioneaza cum ar trebui sau ma dor. Sau pot sa spun multumesc cerului pentru tot si pentru ca ma pot misca. Fiecare zi este un cadou, daca pot sa-mi deschid ochii. Ma concentrez pe amintirile frumoase, amintiri pe care le-am adunat de-alungul vietii mele.

Batranetea, este ca si un cont in banca. Iei de acolo exact ce ai adunat. Vezi, sfatul meu este sa aduni multa multa fericire si amintiri frumoase in contul tau de amintiri. Si iti multumesc ca ti-ai adus aportul la contul meu, unde eu tot strang si mai strang”-spuse omul invatat.

Morala: Fericirea depinde de noi, de alegerile pe care le facem cu sufletul nostru si mai ales de ceea ce lasam cu adevarat sa ne influenteze viata!

############################################################################

Era odată un rege care avea 4 neveste.

arhiva arpacas biserica calendar ortodox catering coliva coliva coliva bucuresti coliva catering coliva din arpacas coliva funerara coliva grau colive colivele eveniment evenmente funerare grau inmormantari livrare coliva morti mosi mosii mosi iarna mosii iarna mosii vara oferta coliva organizare pachete parastas de dulce parastas dezlegare la peste parastase patriarhia romana pomelnic pomeniri pompe funebre posturi bisericesti priveghe priveghere priveghi reteta coliva ritualuri ortodoxe sarmale de dulce servicii funerare sfinti suflet vase

 #########################################

  Batranul si nepotul

A fost odata,tare demult,un batran…El locuia cu fiul sau, cu nora si
nepotul.Intr-o zi sotia fiului ii spuse:”Auzi draga, hai sa ii amenajam un loc in grajd tatalui tau ca aici ne incurca… Asa o sa avem mai mult spatiu…”, sotul initial nu a vrut, dar pana la urma se lasa convins.Cu un carlig de lemn il luara pe Batran si il transportasera in grajd.
Copilul care asistase la toata scena, se duse si lua carligul de lemn si il puse foarte bine in casa. Tatal vazandu-l il intreba :- La ce iti trebuie acel carlig ?- Pai, acum nu imi trebuie dar, si tu vei ajunge ca tataie, si atunci cu siguranta imi va trebui,raspunse copilul…In urmatoarea clipa Batranul fuse adus inapoi in casa si trai cele mai frumoase clipe!

arhiva arpacas biserica calendar ortodox catering coliva coliva coliva bucuresti coliva catering coliva din arpacas coliva funerara coliva grau colive colivele eveniment evenmente funerare grau inmormantari livrare coliva morti mosi mosii mosi iarna mosii iarna mosii vara oferta coliva organizare pachete parastas de dulce parastas dezlegare la peste parastase patriarhia romana pomelnic pomeniri pompe funebre posturi bisericesti priveghe priveghere priveghi reteta coliva ritualuri ortodoxe sarmale de dulce servicii funerare sfinti suflet vase

Coliva , Colivele , Chatering Coliva , Livrare Coliva , Coliva Bucuresti

##########################################################################

Un pahar cu lapte

Intr-o zi, un tanar sarac care vindea diferite marfuri din poarta in poarta ca sa-si plateasca studiile la universitate, gasi in buzunar doar o moneda de 10 cents si-i era foame. Decise sa ceara ceva de mancare la urmatoarea casa. Dar nervii lui l-au tradat cand ii deschise usa o femeie superba. In loc sa ceara ceva de mancare, ceru un pahar cu apa.
Ea se gandi ca tanarul parea infometat, asa ca ii aduse un pahar mare cu lapte.
El il bau incet si dupa aceea intreba:
-Cat va datorez?
-Nu-mi datorezi nimic, raspunse ea. – mama mea ne-a invatat ca trebuie sa fim mereu buni cu cei care au nevoie de noi..
– Si el raspunse: va multumesc din suflet…!
Cand Howard Kelly pleca de la casa aceea, nu numai se simti mai usurat, dar si increderea in D-zeu si in oameni deveni mai puternica. Fusese pe punctul de a abandona studiile din cauza saraciei.
Dupa cativa ani, femeia se imbolnavi grav.
Medicii din satul ei erau ingrijorati. Dupa putin timp au trimis-o in oras. Il cautara pe Dr. Howard Kelly pentru o consultatie. Cand el auzi numele satului din care provenea pacienta, simti in ochi o lumina speciala si o senzatie placuta.
Imediat Dr. Kelly urca din holul spitalului in camera ei. Imbracat in halatul lui, doctorul intra sa o vada. Capriciile destinului, era ea, o recunoscu imediat. Se intorase in sala vizite determinat sa faca tot posibilul sa-i salveze viata. Din ziua aceea urmari cazul femeii cu cea mai mare atentie, ea fu operata pe cord deschis si se recupera foarte incet…
Dupa o lunga lupta, ea invinse boala…! Era in sfarsit sanatoasa..!
Dat fiind ca pacienta era in afara oricarui pericol, Dr. Kelly ceru biroului administrativ sa-i trimita factura cu totalul cheltuielilor, ca s-o aprobe. O recontrola si o semna. Mai mult, scrise ceva pe marginea facturii si o trimise in camera pacientei.
Factura a ajuns in camera pacientei, dar ei ii era teama sa o deschida, pentru ca stia ca ar fi lucrat pentru tot restul zilelor sale ca sa plateasca costul unei interventii atat de complicate…
In sfarsit o deschise si ceva ii atrase imediat atentia: pe marginile facturii citi aceste cuvinte…

“Platita integral acum multi ani, cu un pahar de lapte”

Coliva , Colivele , Chatering Coliva , Livrare Coliva , Coliva Bucuresti

########################################################################

Rasplata bunatatii

Un om, trecand pe o strada, a vazut in fata unei biserici un batran sarman, un cersetor, ce traia din milostenia credinciosilor. De batran, s-a apropiat o fetita care i-a intins cativa banuti. Impresionat de gestul ei, trecatorul a intrebat-o pe copila:
– Spune-mi, de ce i-ai dat batranului banutii tai ?
– Stiti, domnule, tatal meu a murit, iar mama, desi munceste mult, nu prea are bani, asa ca o ducem destul de greu. Dar aseara mama mi-a spus ca, atunci cand faci un bine, Dumnezeu te rasplateste negresit. Asa ca azi, am luat banutii acestia pe care eu i-am strans si i-am dat batranului din fata bisericii. El are, cu siguranta, mai multa nevoie de ei. Iar Dumnezeu, fiindca am facut un bine, se va indura si de mine.
Cucerit de bunatatea fetei, omul a intrebat-o ce isi doreste ea cel mai mult.
– O, a spus fata, as vrea un cojocel, ca vine iarna si va fi foarte frig. Anul trecut am racit rau de tot, fiindca nu am umblat bine imbracata, dar Dumnezeu mi-a ajutat si m-a insanatosit. Mama a vrut sa-mi cumpere un cojocel, dar e tare scump si nu se poate.
– E, uite ca se poate, i-a mai spus omul. Vino cu mine!
Ajunsi in fata unui magazin mare, ce se afla peste drum, omul i-a cumparat fetei un cojocel calduros si tare frumos. Fetita nu stia cum sa-i mai multumeasca strainului ce se indurase de ea.
– Vezi, i-a mai spus omul, mama ta a avut dreptate. Dumnezeu totdeauna te rasplateste pentru binele facut. Tu l-ai ajutat pe batran, iar Domnul mi-a dat mie ocazia sa te intalnesc tocmai in acel ceas. Eu te-am ajutat acum pe tine, si, fii sigura, Dumnezeu imi va ajuta si mie mai tarziu, fiindca atunci cand ne ajutam unii pe ceilalti, si Dumnezeu ne ajuta pe noi.
Cu cat suntem mai buni si avem mai multa grija unul de altul, cu atat Dumnezeu ne vede credinta si ne fereste de rele.

“Fiecare din noi e ajutat de celalalt in mod providential.”

#########################################################################

Bunastare ,Success au Iubire

O femeie iese din casă şi vede 3 moşnegi cu barbă albă stând în faţa casei. Nu-i cunoştea, dar văzându-i supăraţi îi invită în casă să mănânce ceva.
“Soţul tău este acasă?” – întreabă ei.
“Nu, este ieşit.”
“Atunci nu putem intra.” – răspunseră ei.
Seara când soţul se întoarce acasă ea îi povesteşte despre cei trei moşnegi… “Du-te şi spune-le că am venit şi pofteşte-i înăuntru”
Femeia se duce şi îi invită.
“Nu putem intra toţi în casă”, răspunseră ei.
“Cum aşa?” întreabă ea.
Unul dintre moşnegi îi explică: “Eu sunt BUNĂSTARE, el este SUCCES iar celălalt este IUBIRE. Acum du-te şi întreabă-l pe soţul tău care dintre noi să vina în casă.”
Femeia intră în casă şi îi spune soţului, care se bucură. “Ce bine! În acest caz invită-l pe BUNĂSTARE să ne umple casa cu bunăstare!”
Soţia nu a fost de acord. “De ce să nu-l invităm pe SUCCES?”
Nora îi ascultă dintr-un colţ al casei. “N-ar fi mai bine să-l invităm pe IUBIRE? Casa noastră ar fi atunci plină de iubire!” – a sugerat nora.
“Hai să ne ghidăm după sfatul norei”, îi zice soţul soţiei.
“Du-te afară şi invită-l pe IUBIRE să ne fie oaspete.”
Femeia iese afară şi întreabă: “Care dintre voi este IUBIRE? Pe el îl invităm să ne fie oaspete.”
IUBIRE porneşte înspre casă. Odată cu el se pornesc în urma lui şi ceilalţi doi. Surprinsă femeia întreabă : “L-am invitat doar pe IUBIRE. Cum de veniţi şi voi cu el?”
Cei trei moşnegi replicară: “Dacă l-ai fi invitat pe BUNĂSTARE sau pe SUCCES, ceilalţi ar fi rămas pe loc, dar de vreme ce l-ai invitat pe IUBIRE, unde merge el mergem şi noi. Unde este IUBIRE este şi BUNĂSTARE şi SUCCES!!”
DORINŢA NOASTRĂ PENTRU TINE…
* Unde este durere, îţi dorim pace şi fericire.
* Unde sunt îndoieli personale, îţi dorim reînnoirea încrederii în abilitatea ta de-a trece peste greutăţi.
* Unde este oboseală sau blazare, îţi dorim înţelegere, răbdare şi puteri reînnoite.
* Unde este frică, îţi dorim iubire şi curaj.

Coliva , Colivele , Chatering Coliva , Livrare Coliva , Coliva Bucuresti